Transplant de mâna

 

             Milioane de accidente severe au loc anual, tot mai mulți pacienți necesită rezecții chirurgicale extinse pentru tratamentul cancerelor iar numărul copiilor născuți cu anomalii congenitale este considerabil. Repararea pierderilor importante de substanță din aceste cazuri fac obiectul chirurgiei recontructive. Totuși, procedurile actuale sunt limitate de rezultatele estetice și funcționale rezervate, rata crescută a morbidității în cazul transplanturilor autologe sau de costurile ridicate ale multiplelor reintervenții.Transplantul de țesuturi compozite(TTC) oferă o potențială soluție în această direcție. Articulația genunchiului cu un lambou musculocutanat, larigele, traheea, mâna, peretele abdominal, fața și chiar penisul subscriu o nouă eră în TTC. Constituite din țesuturi cu origine embriologică, structură histologică, și funcții diferite, aceste transplanturi au caractere imunologice particulare. TTC au reprezentat de-a lungul timpului o mare provocare pentru echipele pluridisciplinare implicate

             După analiza datelor din literatura de specialitate, Hewitt și colab. susțin posibilitatea efectuării transplantului de mână la sfârșitul secolului al-XX-lea. Această supoziție a fost susținută de rezultatele satisfăcătoare din replantările de membre, în special după amputațiile traumatice “curate”, de progresele cercetării experimentale în transplantul de membre și de introducerea de noi agenți imunosupresori precum tacrolimus și acid micofenolic, precum și datele din alotransplatul izolat muscular, osos, tendinos sau vascular  . Primul transplant de mână la om a devenit o realitate clinică la 23 septembrie 1998. Antebrațul drept al unui donator în vârstă de 41 de ani a fost transplantat unui bărbat care a suferit amputația traumatică a membrului în urmă cu 9 ani. O echipă internațională formată din chirurgi, anesteziști, imunologi, dermatologi, psiholog și un psihiatru s-a reunit la Lyon și sub conducerea profesorului Dubernard, au realizat primul transplant de unilateral mână. O etapă cheie în transplantul de mână este alegerea unui primitor potrivit, fapt ce a fost imputat în acest prim caz. La 2 ani după transplant, pacientul transplantat nu se prezintă la controalele periodice, își schimbă domiciliul iar în final refuză să-și mai administreze tratamentul imunosupresor ; mâna este amputată de către o altă echipă de chirurgi (de la Londra) la 5 luni de la întreruperea terapiei.

           Evoluția mai puțin așteptată a primului transplant de mână nu a știrbit optimismul echipei de la Lyon și încurajat fiind de rezultatele transplanturilor unilaterale de mână realizate în Louisville și Guangzhou, la 13 ianuarie 2001, același profesor Dubernard și echipa sa realizează primul transplant bilateral de mănâ. Până acum, mai mult de 50 de transplanturi de mână au fost realizate în centre din Europa, Statele Unite ale Americii și China, toate fiind reușite din punct de vedere tehnic.

             O caracteristică unică a transplantului de mână, care de altfel a fost și impulsul realizării primului transplat de mână la Lyon, este faptul că membrul transplantat conține măduvă osoasă, funcționând astfel ca un model de măduvă osoasă vascularizată. Un astfel de transplant este o sursă continuă de celule stem de la donor, cât și de celule dendritice cu potențial rol favorabil în imunoreglare. În studiile experimentale, inducerea toleranței donor specifice a fost atribuită măduvei hematogene și protocoalelor imunomodulatoare permisive pentru transplant. Astfel, studiile recente s-au direcționat către definirea unor protocoale optime bazate pe terapia cu măduvă hematogenă pentru îmbunătățirea supraviețuirii TTC și reducerea dozelor de imunosupresie în terapia de menținere. 

 

http://www.youtube.com/watch?v=rsk20DVKgg8